Desi este necesar in cantitati foarte mici, cuprul reprezinta unul dintre oligoelementele esentiale pentru functionarea normala a organismului. Acest mineral participa la sute de reactii biologice, contribuind la sanatatea sistemului nervos, a oaselor, a inimii si a sistemului imunitar.
„In cazul femeilor, am putea spune ca cuprul are o importanta deosebita deoarece este implicat in metabolismul fierului, in mentinerea densitatii osoase si in procesele hormonale, printre altele. Deficitul este relativ rar, insa atunci cand apare poate avea consecinte importante asupra sanatatii”, spune dr. Iasmina Wadi.
Ce este cuprul si care sunt rolurile sale in organism?
Cuprul este un oligoelement esential, ceea ce inseamna ca organismul are nevoie de el pentru a functiona normal, insa nu il poate produce singur. Din acest motiv, aportul trebuie asigurat prin alimentatie sau, in anumite situatii, prin suplimentare zilnica.
Dupa absorbtia la nivel intestinal, cuprul este transportat catre ficat unde este procesat si distribuit catre diferite tesuturi si organe. El intra in structura unor enzime importante, denumite cuproenzime, care participa la numeroase procese metabolice.
„Rolurile cuprului in organism sunt mult mai complexe decat s-ar putea crede. Acest mineral contribuie la formarea globulelor rosii, la producerea energiei celulare, la functionarea sistemului nervos si la protejarea organismului impotriva stresului oxidativ. De asemenea, este necesar pentru sinteza colagenului si elastinei, doua proteine esentiale pentru sanatatea pielii, vaselor de sange, articulatiilor si oaselor”, ne spune dr. Iasmina Wadi.
Cuprul joaca si un rol important in metabolismul fierului. Chiar daca o persoana consuma suficiente alimente bogate in fier, lipsa cuprului poate impiedica utilizarea eficienta a acestuia si poate favoriza aparitia anemiei.
Care sunt beneficiile suplimentarii cu cupru?
In mod normal, necesarul zilnic din acest oligoelement poate fi acoperit printr-o alimentatie echilibrata. Suplimentarea nu este recomandata neaparat de rutina si ar trebui luata in considerare doar atunci cand exista un deficit documentat, un aport alimentar insuficient sau anumite afectiuni care impiedica absorbtia normala a acestui oligoelement.
Cu toate acestea, suplimentarea se poate dovedi benefica chiar si in contextul unui aport zilnic adecvat, pentru ca organismul va dispune de cantitati mai mari din acest oligoelement. Aceste cantitati asigurate prin suplimentarea nu ar putea fi, de altfel, obtinute prin alimentare. Studiile stiintifice au evidentiat insa mai multe beneficii ale corectarii deficitului de cupru si ale mentinerii unor niveluri optime in organism.
Sanatatea oaselor si prevenirea osteoporozei
Cuprul este indispensabil pentru formarea legaturilor dintre fibrele de colagen si elastina care confera rezistenta structurii osoase.
Cercetarile au aratat ca aportul adecvat de oligoelemente, inclusiv aportul adecvat de cupru, poate contribui la mentinerea densitatii minerale osoase si la reducerea riscului de osteoporoza. Acest aspect este deosebit de important pentru femeile aflate la menopauza, perioada in care pierderea masei osoase se accelereaza din cauza modificarilor hormonale.
Absorbtia fierului si prevenirea anemiei
Cuprul si fierul sunt strans legate din punct de vedere metabolic. Organismul utilizeaza cuprul pentru absorbtia intestinala a fierului si pentru transportul acestuia catre maduva osoasa, unde sunt produse globulele rosii. Atunci cand exista un deficit din acest oligoelement, pot aparea simptome topice anemiei precum oboseala accentuata si scaderea capacitatii de efort, chiar daca aportul de fier este adecvat.
Efectul antioxidant si sustinerea sanatatii pielii
Cuprul intra in compozitia superoxid-dismutazei, una dintre cele mai importante enzime antioxidante din organism. Aceasta protejeaza celulele impotriva radicalilor liberi si a stresului oxidativ, procese implicate in imbatranirea prematura si in aparitia numeroaselor boli cronice.
In acelasi timp, cuprul participa la sinteza colagenului si elastinei, contribuind la mentinerea elasticitatii si fermitatii pielii. Din acest motiv, interesul pentru rolul acestui oligoelement in dermatologie si medicina estetica este in continua crestere.
Rol in reglarea hormonala
Studiile au observat o relatie intre nivelurile serice de cupru si concentratiile de estradiol, unul dintre cei mai importanti hormoni sexuali feminini. Desi mecanismele exacte sunt inca investigate, cercetatorii considera ca acest oligoelement poate influenta anumite procese hormonale si reproductive, contribuind indirect la mentinerea echilibrului endocrin.
Producerea energiei si functionarea sistemului nervos
Fiecare celula din organism are nevoie de energie pentru a functiona. Cuprul participa la procesele care au loc in mitocondrii, adevaratele „uzine energetice” ale organismului.
„Totodata, el este implicat in sinteza unor neurotransmitatori importanti pentru comunicarea dintre neuroni. Prin urmare, nivelurile adecvate ale acestui oligoelement contribuie la functionarea normala a creierului, la mentinerea capacitatii cognitive si la reglarea starii emotionale”, spune dr. Iasmina Wadi.
Sustinerea sanatatii cardiovasculare
Cuprul contribuie la mentinerea integritatii vaselor de sange prin participarea la sinteza colagenului si elastinei din peretele vascular. Mai multe studii sugereaza ca deficitul poate favoriza cresterea stresului oxidativ si poate influenta negativ metabolismul colesterolului, crescand riscul cardiovascular pe termen lung.
Sprijinirea sistemului imunitar
Numeroase enzime dependente de cupru participa la functionarea sistemului imunitar. Un aport adecvat contribuie la activitatea normala a celulelor implicate in apararea impotriva bacteriilor, virusurilor si altor agenti patogeni. Din acest motiv, deficitul poate fi asociat cu o susceptibilitate crescuta la infectii.
Care sunt efectele deficitului de cupru?
Deficitul de cupru este relativ rar in populatia generala, deoarece necesarul zilnic este redus si majoritatea persoanelor il obtin prin alimentatie. „Totusi, anumite boli digestive, afectiuni genetice, interventii chirurgicale digestive sau administrarea excesiva de zinc pot duce la aparitia acestuia” ne explica dr. Iasmina Wadi.
Simptome asociate deficitului de cupru
- oboseala accentuata si lipsa de energie;
- anemie;
- paloare;
- ameteli;
- infectii frecvente;
- scaderea imunitatii;
- slabiciune musculara;
- furnicaturi la nivelul mainilor si picioarelor;
- tulburari de mers si echilibru;
- osteoporoza;
- fragilitate osoasa;
- tulburari neurologice;
- probleme de memorie si concentrare;
- depigmentarea pielii;
- modificarea culorii parului;
- cresterea colesterolului;
- vindecare mai lenta a ranilor.
Cine este expus riscului de a dezvolta deficit de cupru?
Riscul de a dezvolta acest deficit este mai mare la persoanele cu:
- boala celiaca;
- boala Menkes;
- persoanele care consuma zinc in exces (administrarea zilnica a peste 60 de miligrame pentru perioade lungi de timp creste riscul deficitului).
Care sunt sursele alimentare de cupru?
Majoritatea persoanelor isi pot asigura necesarul de cupru printr-o alimentatie variata si echilibrata. Printre cele mai bune surse alimentare se numara:
- ficatul de vita si alte organe;
- stridiile si fructele de mare;
- crabul si homarul;
- semintele de floarea-soarelui;
- semintele de susan;
- semintele de dovleac;
- nucile si migdalele;
- caju;
- alunele de padure;
- cacao si ciocolata neagra;
- lintea;
- fasolea;
- nautul;
- ciupercile;
- cerealele integrale;
- ovazul;
- quinoa;
- cartofii;
- avocado.
„O dieta diversificata, bogata in legume, leguminoase, nuci si surse de proteine de calitate, este de obicei suficienta pentru mentinerea unor niveluri optime din acest oligoelement”, ne explica dr. Iasmina Wadi.
Care este necesarul zilnic de cupru?
Necesarul zilnic variaza in functie de varsta, sex si anumite conditii, dupa cum urmeaza:
| Varsta | Sex masculin | Sex feminin | Sarcina | Alaptare |
| 0–6 luni | 200 µg | 200 µg | – | – |
| 6–12 luni | 220 µg | 220 µg | – | – |
| 1–3 ani | 340 µg | 340 µg | – | – |
| 4–8 ani | 440 µg | 440 µg | – | – |
| 9–13 ani | 700 µg | 700 µg | – | – |
| 14–18 ani | 890 µg | 890 µg | 1000 µg | 1300 µg |
| Peste 19 ani | 900 µg | 900 µg | 1000 µg | 1300 µg |
„In primul an de viata, necesarul zilnic este asigurat prin alaptarea la san a bebelusului”, spune dr. Iasmina Wadi. Bineinteles, doza zilnica recomandata poate fi mai mare in cazul deficitului documentat sau in alte situatii specifice.
sursa foto: shutterstock
Ti-a placut acest articol? Distribuie-l pe:
