Guta este o boala despre care se vorbeste mai putin in comparatie cu alte afectiuni, iar acesta constituie unul dintre motivele pentru care am decis sa ii acordam mai multa atentie in cadrul articolului de fata.
Faptul ca lecturezi acum aceste randuri ne confirma ca subiectul este unul de interes, astfel ca iti vom oferi informatii complete despre caracteristicile acestei boli, cauzele si simptomele sale, metodele de tratament precum si complicatiile ce pot surveni daca guta este ignorata.
In primul rand, trebuie precizat ca vorbim despre o afectiune specifica persoanelor adulte, cu o incidenta de aproximativ 4 ori mai mare in randul barbatilor. La barbati, boala apare preponderent dupa varsta de 40-50 de ani, iar in cazul femeilor se instaleaza mai ales dupa menopauza. Exista si cazuri de guta la copii, insa acestea sunt foarte rare.
Ce este guta
Guta face parte din categoria artritelor inflamatorii, avand toate caracteristicile unei astfel de afectiuni. Boala afecteaza cu precadere articulatia metatarsofalangiana, mai precis articulatia de la baza degetului mare de la picior. De asemenea, poate afecta si articulatiile celorlalte degete – inclusiv cele ale mainilor – gleznele, genunchii, coatele si alte incheieturi. In cazul pacientilor cu guta, articulatiile afectate se inflameaza, devin rigide si dureroase, fapt ce le afecteaza calitatea vietii, pentru ca incep sa aiba dificultati tot mai mari in ceea ce priveste mobilitatea.
In functie de stadiul de evolutie, sunt cunoscute patru tipuri de guta care se diferentiaza prin manifestarile specifice, dar si o boala ce poate fi confundata usor cu guta. Pesudoguta are aceleasi simptome si acelasi mecanism declansator, dar se diferentiaza de afectiunea despre care vorbim prin natura cauzelor care o genereaza si a tratamentului.
Cat despre guta, aceasta poate fi asimptomatica, acuta, intercrticica si cronica tofacee.
Guta – cauze
Guta apare ca urmare a cresterii cantitatii de acid uric din sange, ce se depune sub forma de cristale la nivelul articulatiilor, cauzand inflamarea acestora. Acidul uric este un produs rezidual care apare in organism ca urmare a sintezei purinelor – niste compusi organici pe baza de azot, care se gasesc in anumite alimente.
Purinele sunt necesare organismului, insa acidul uric rezultat in urma descompunerii lor trebuie eliminat. In mod normal, de acest lucru se ocupa rinichii, care elimina acidul uric prin urina, insa exista anumiti factori despre care vom vorbi in capitolul urmator, care duc la cresterea nivelului acestui produs rezidual.
Printre alte efecte nedorite se numara si aparitia gutei, care este o consecinta directa a hiperuricemiei, adica a nivelului mare de acid uric din sange.
Guta – factori de risc
Asa cum am precizat putin mai devreme, barbatii intre 40 si 50 de ani au cea mai mare predispozitie pentru aceasta boala, asa ca varsta si sexul sunt doi primi factori de risc ce nu pot fi cu nimic influentati. Totodata, nu poate fi influentata nici mostenirea ereditara, riscul de a face guta fiind transmis genetic daca exista un istoric familial in acest sens.
Principalul factor de risc este cresterea nivelului de acid uric, care este determinata la randul sau de alti factori. Ne referim in primul rand la anumite afectiuni renale, dar si la alte boli precum diabetul, hipertensiunea arteriala, psoriazisul, hipotiroidismul si unele tipuri de cancer.
Si anumite medicamente pot duce la cresterea nivelului de acid uric, dar si consumul frecvent de alimente care contin purine. Astfel, carnea rosie si pastele fainoase cresc riscul de guta, daca nu sunt consumate cu moderatie. Avem o veste proasta si pentru bautorii de bere, pentru ca si aceasta bautura poate duce la cresterea nivelului de acid uric. De fapt, orice bautura alcoolica prezinta un anumit grad de risc, insa berea este in fruntea listei.
In stransa legatura cu alimentatia si consumul de alcool, putem mentiona si obezitatea ca factor de risc al acestei boli.
Episoadele frecvente de deshidratare, o alimentatie cu un continut caloric mic (specifica mai ales curelor de slabire), leziunile sau interventiile chirurgicale la nivelul articulatiilor sunt alti factori favorizanti ai aparitiei gutei.
Simptomele pacientilor cu guta
In forma sa cea mai usoara, guta poate fi asimptomatica, manifestandu-se doar prin hiperuricemie. Daca acidul uric nu formeaza acele cristale la nivelul articulatiilor pacientul poate duce boala „pe picioare” pentru tot restul vietii, fara ca macar sa fie constient de acest lucru. Riscurile cresc cu cat nivelul acidului uric este mai ridicat, putandu-se ajunge la forma acuta si cronica.
Simptomele gutei debuteaza brusc si se manifesta la inceput printr-o durere puternica la nivelul articulatiei afectate. Ulterior, zona dureroasa se inflameaza iar pielea se inroseste, capatand totodata si o sensibilitate marita la atingere. De asemenea, boala poate genera o stare febrila usoara si o oarecare indispozitie.
Durerea se manifesta puternic intre 6 si 24 de ore, dupa care dispare treptat, odata cu celelalte simptome. Aceste episoade se numesc „atacuri de guta” si pot dura de la 3 la 10 zile, fiind urmare de stadiul intercritic, in care pacientul nu mai este deranjat. Aceste stadiu se poate intinde pe durata catorva luni sau chiar catorva ani, pana lau urmatorul atac ce se va manifesta in mod similar. De obicei, atacurile de guta au un factor declansator, care poate fi stresul, consumul de alcool sau alimente bogate in purine, anumite afectiuni sau administrarea de unor medicamente.
In forma sa cronica, guta determina deteriorarea permanenta a cartilajelor si oaselor din articulatie afectata.
Diagnosticul de guta
Diagnosticarea gutei poate fi facuta fie de un medic reumatolog, fie de un nefrolog sau un medic generalist, pe baza istoricului medical, a examenului clinic si a unor analize de laborator.
De regula, pacientii ajung la medic dupa primul atac de guta, din cauza durerilor puternice, iar stabilirea diagnosticului poate fi dificila, pentru ca simptomele sunt asemanatoare cu cele ale altor afectiuni. Din aceasta cauza, pot fi necesare si anumite investigatii care sa confirme diagnosticul. Astfel, cu ajutorul analizelor de sange se poate stabili nivelul de acid uric din sange precum si alti parametri ce pot indica alte afectiuni asociate cu guta.
Totodata, prin intermediul unei radiografii pot fi identificate eventualele modificari aparute la nivelul articulatiei, iar in urma unei punctii articulare se obtine o proba de lichid sinovial, in care poate fi detectata la microscop prezenta cristalelor de acid uric.
Disponibil la 
Optiuni de tratament pentru pacientii cu guta
Tratamentul recomandat depinde de stadiul bolii, de severitatea atacurilor, precum si de frecventa acestora. Principalele scopuri sunt ameliorarea durerilor si prevenirea aparitiei de noi atacuri, implicit a progresiei bolii catre faza cronica.
Pentru ameliorarea durerilor si a inflamatiei se prescriu medicamente antiinflamatoare nesteroidiiene sau colticosteroizi, precum si un medicament ce previne depunerea cristalelor de acid uric, numit colchicina.
De asemenea, pentru prevenirea recurentei atacurilor se prescriu medicamente care scad nivelul acidului uric si medicamente care impiedica formarea si depunerea cristalelor in articulatii.
In cazurile grave poate fi nevoie si de interventie chirurgicala, pentru indepartarea cristalelor si refacerea articulatiilor afectate in fazele cronice.
De asemenea, afectiunea poate fi tinuta sub control si cu ajutorul unui regim adecvat, bazat mai mult pe alimente care scad nivelul acidului uric si mai putin pe alimente cu un continut bogat de purine.
Complicatiile gutei
Complicatiile apar de obicei in stadiul cronic, la care se poate ajunge daca simptomele afectiunii au fost ignorate dupa primele atacuri. Astfel, din cauza acumularii de cristale de acid uric se pot forma tofusi gutosi, sub forma unor noduli durerosi in jurul articulatiilor afectate.
Aceste depuneri pot provoca si distrugerea progresiva articulatiei, dand nastere artritei cronice care duce la deformarea articulatiilor si limitarea miscarilor, ceea ce va afecta in mod considerabil calitatea vietii pacientilor. Nu in ultimul rand, ignorarea primelor semne ale gutei poate duce si la aparitia pietrelor la rinichi, care sunt tot o consecinta a nivelului ridicat de acid uric.
Ti-a placut acest articol? Distribuie-l pe:
