Silimarina si rolul ei in sanatatea ficatului

Click pe meniu. Avem pentru tine peste 100 de suplimente alimentare si cosmetice!

Silimarina este cel mai important ingredient activ din armurariu, fiind cunoscuta din antichitate pentru virtutile sale terapeutice. Cum in ultima vreme au luat amploare cercetarile privind beneficiile silimarinei, aceasta a devenit un supliment alimentar foarte solicitat.

Surse de silimarina

Principala sursa de silimarina o reprezinta fructul de armurariu care contine un complex de trei substante, respectiv silicristina, silibina si silidianina. Fructul de armurariu nu are aroma sau miros dar are proprietati hepatoprotectoare.

Armurariul

Armurariul este originar din tarile care se invecineaza cu Marea Mediterana, unde este considerat o planta cu proprietati curative din cele mai vechi timpuri. In schimb, in America de Nord, este combatut cu pesticide. Desi silimarina se regaseste, in proportii variate, in majoritatea plantelor din familia ciulinului, armurariul sau Silybum marianum este cea mai bogata sursa de silimarina din cate exista.

De fapt, silimarina este deseori numita “extract de armurariu”, deoarece semintele sale contin aproximativ 70% din fitonutrienti. Si alte parti ale armurariului, cum ar fi mugurii si tulpinile, contin silimarina, dar semintele au cea mai mare concentratie.

Anghinarea salbatica

Anghinarea salbatica este membra a familiei de ciulini si contine, de asemenea, cantitati mari de silimarina. Prin acest continut se explica proprietatile antioxidante al anghinarii si de ce acest aliment ne poate proteja impotriva efectelor nocive ale radicalilor liberi. Anghinarea de Ierusalim nu contine silimarina, deoarece nu face parte din familia ciulinilor, in ciuda numelui sau sugestiv.

Alte alimente

Radacina de turmeric precum si semintele si frunzele de coriandru contin silimarina. Curcuma se macina si se utilizeaza ca si condiment in mancaruri. Frunzele de coriandru se folosesc preponderent in preparatele thailandeze si mexicane.

Alte alimente care contin urme de silimarina includ:

  • Strugurii cu pielita inchisa la culoare;
  • Frunzele de sfecla;
  • Arahidele;
  • Drojdia de bere;
  • Majoritatea fructelor de padure.

Silimarina poate fi consumata si sub forma de extract derivat din semintele de armurariu.

Despre silimarina – informatii generale

Silimarina, extrasa pentru prima data din armurariu in 1968, este considerata ingredientul activ care asigura efectele terapeutice ale plantei, gasindu-se in concentratie mai mare in seminte.

Originar din bazinul mediteraneean, armurariul este folosit pentru combaterea tulburarilor digestive, a bolilor de ficat si vezica biliara. Vechii greci foloseau deja armurariul pentru tratarea tulburarilor hepatice si biliare. Pliniu cel Batran recomanda administrarea sucului plantei amestecat cu miere pentru „eliminarea excesului de bila”.

In Evul Mediu, se spunea ca planta ar putea vindeca „melancolia” sau „bila neagra”, o afectiune asociata cu diferite boli legate de ficat. In secolul al al XIX-lea, armurariul s-a folosit pentru tratarea varicelor, a tulburarilor menstruale si congestiei ficatului, dar si pentru imbunatatirea functiilor vezicii biliare si ale rinichilor.

Astazi, extractul de armurariu (silimarina) este folosit preponderent ca adjuvant in tratarea insuficientei hepatice.

Click pe imagine pentru a afla mai multe despre produs!

Disponibil la

Cum functioneaza silimarina si ce proprietati are?

Desi silimarina are o istorie lunga de utilizare traditionala in bolile hepatice, eficacitatea sa este inca in mare parte necunoscuta.

Boli hepatice. Europenii considera ca silimarina din armurariu este foarte eficienta in protejarea ficatului. In medicina clasica, este utilizata pentru prevenirea si tratamentul diferitelor afectiuni hepatice: hepatita, ciroza, calculi biliari, icter si toxicitate hepatica.

In opinia clinicienilor care o utilizeaza in mod curent, silimarina poate regenera tesutul hepatic deteriorat. In plus, protejeaza ficatul impotriva efectelor toxinelor naturale (ciuperci, venin de sarpe, muscaturi de insecte, alcool etc.) sau sintetice (solventi, produse de curatat, medicamente etc.).

In Europa, medicii administreaza o injectie dintr-un derivat solubil al silimarinei din seminte de armurariu pentru tratarea otravirii cu ciuperca “buretele viperei”. Aceasta ciuperca salbatica contine o substanta toxica pentru ficat, cu potential fatal.

Numeroase observatii medicale si studii confirma beneficiile silimarinei in cazurile bolilor hepatice, in special in cazuri de hepatita de origine virala sau alcoolica si ciroza. Cu toate acestea, deficientele metodologice ale unor astfel de studii (numar prea mic de participanti, criterii ambigue de selectie a pacientilor) si lipsa de omogenitate a protocoalelor nu permit celor ce le-au realizat sa afirme cu certitudine ca silimarina este eficienta in tratarea acestor boli.

Prin urmare, specialistii nu recomanda oficial utilizarea armurariului sau a silimarinei, dar nici nu se opun, avand in vedere faptul ca nu are contraindicatii. Pe de alta parte, avand in vedere potentialul neexplorat al silimarinei, mai multi cercetatori subliniaza necesitatea continuarii studiilor clinice.

Comisia Europeana a aprobat in 1989 utilizarea extractului de silimarina normalizat la 70-80% in tratarea intoxicatiilor hepatice si ca adjuvant in hepatita si ciroza hepatica. Organizatia Mondiala a Sanatatii a recunoscut, de asemenea, beneficiile silimarinei in acest sens, in 2002.

Cancerul, diabetul si dispepsia

Cancer. Cercetatorii si medicii clinicieni sunt, in prezent, foarte interesati de efectele benefice ale silimarinei in tratarea cancerului. In acest moment, totusi, sunt disponibile doar teste in vitro pe animale si cateva studii clinice preliminare. Se pare ca silimarina protejeaza, printre altele, ficatul de afectiunile provocate de terapia cu citostatice. Se studiaza si efectul sau preventiv impotriva cancerului de prostata, de piele si a cancerului colorectal. De asemenea, s-a constatat ca silimarina contribuie la eficacitatea tratamentelor impotriva cancerului.

Diabet. Exista un studiu clinic efectuat pe 56 de pacienti cu diabet de tip 2 in tratamentul carora s-a introdus silimarina. Rezultatele indica faptul ca extractul de silimarina normalizat (200 mg de 3 ori pe zi, timp de 3 luni) imbunatateste nivelul glicemiei, al colesterolului si trigliceridelor din sange. Un alt studiu a avut, de asemenea, rezultate pozitive la persoanele cu diabet zaharat care sufera si de ciroza hepatica. Tratamentul a redus rezistenta la insulina, dar faptul ca studiul nu a inclus un grup placebo, obligatoriu in astfel de studii, limiteaza semnificatia rezultatelor.

Dispepsie. Comisia Europeana si (OMS) recunosc utilizarea semintelor de armurariu pentru tratarea dispepsiei. Pana de curand, urmand exemplul din medicina alternativa, medicii alopati tratau in general dispepsia cu substante amare, precum cele gasite in armurariu. In Europa, aceasta planta face parte din mai multe preparate farmaceutice destinate tratamentului diferitelor tulburari digestive de origine hepatica si biliara.

Silimarina – alte proprietati terapeutice

Silimarina este un bun aliat impotriva constipatiei. Desi nu acesta este scopul principal al utilizarii sale, pare sa functioneze bine in caz de constipatie ocazionala.

Beneficii digestive. Silimarina favorizeaza eliminarea toxinelor si are un efect colagog (promoveaza secretia de bila). Usureaza digestia si este recomandata pentru digestiile lente si grele. De asemenea, este eficienta in imbunatatirea problemelor vezicii biliare si prevenirea formarii calculilor biliari.

Ajutor pentru piele. Desi se afla in studiu si alte proprietati, se crede ca silimarina ar putea fi benefica in tratarea urmatoarelor afectiuni ale pielii:

  • Psoriazis,
  • Eczeme,
  • Dermatita,
  • Acnee,
  • Alergii.

Silimarina are multe alte beneficii. Acestea variaza de la prevenirea imbatranirii celulare pana la imbunatatirea sanatatii varicelor. De asemenea, ajuta in caz de hemoroizi, dureri de cap, migrena, vertij, ameteli si depresie.

Silimarina si rolul ei in detoxifierea ficatului

Ficatul descompune si ajuta la eliminarea tuturor substantelor nocive provenite din alimente si mediu, dar si din deseurile produse in organism.

Dupa cum am mentionat, silimarina este utilizata, in mod traditional, pentru protejarea si detoxifierea ficatului, dar nu s-au efectuat studii clinice adecvate.

Unii practicanti ai medicinei alternative sustin ca detoxifierea ocazionala a ficatului cu silimarina poate fi utila chiar si la persoanele care nu sunt expuse unor toxine specifice. Cu toate acestea, nu exista nicio dovada solida in acest sens. In cadrul unui studiu pe 25 de persoane sanatoase, s-a constatat imbunatatirea functiilor ficatului in urma unui program de detoxifiere cu silimarina pe parcursul a 7 zile.

Din nefericire, studiul a fost slab conceput iar rezultatele sale nu au fost semnificative, astfel incat nu a putut sustine aplicarea protocoalelor de detoxifiere pentru grupuri mari de oameni.

In concluzie, eficacitatea si siguranta administrarii silimarinei la persoanele sanatoase care doresc sa se detoxifice ramane neconfirmata deoarece singurele studii solide realizate pana in prezent sunt limitate la celule si animale.

Unii cercetatori investigheaza daca silimarina reduce inflamatia din celule. Altii incearca sa afle daca ajuta la regenerarea celulelor hepatice.

Alte studii exploreaza efectele potentiale ale silimarinei de protectie a inimii impotriva metalelor grele precum arsenul, poluantii din mediu, fluorura si stresul oxidativ.

Silimarina – contraindicatii

Desi, in mod traditional, armurariul era recomandat femeilor pentru stimularea lactatiei, unii autori cred ca, in lipsa unor studii toxicologice cuprinzatoare, femeile insarcinate sau care alapteaza ar trebui sa evite silimarina. Cu toate acestea, nu exista rapoarte medicale care sa indice efecte adverse. In plus, femeile insarcinate participante la studii clinice nu au avut probleme.

Extractul de silimarina este contraindicat in caz de hipertensiune si boli hepatice severe, cancer de san, endometrioza, afectiuni sensibile la hormoni, cancer ovarian, cancer uterin si fibroame uterine.

Retinem ca silimarina poate interactiona cu medicamentele pentru tratarea cirozei si a hepatitei, cu antidepresive si anumite produse din plante.

Se recomanda ca administrarea de silimarina ca adjuvant in tratamentul afectiunilor mentionate mai sus sa se faca intotdeauna sub supravegherea medicului.

Ti-a placut acest articol? Distribuie-l pe: