Intestinul uman gazduieste trilioane de microorganisme, intr-un numar de acelasi ordin de marime cu cel al celulelor umane din organism. Aceasta comunitate influenteaza digestia, metabolismul si imunitatea, iar alimentatia ii poate modifica structura.
Inulina prezinta un interes deosebit deoarece este o fibra prebiotica folosita drept substrat si sursa de hrana de anumite bacterii intestinale benefice.
Ce este flora intestinala si ce functii indeplineste?
Flora intestinala, denumita mai corect „microbiota intestinala”, reprezinta ansamblul microorganismelor care traiesc in tractul gastrointestinal. Cea mai mare densitate microbiana se gaseste in colon. Flora intestinala include bacterii, virusuri, fungi si microorganisme din domeniul Archaea, iar compozitia sa difera considerabil de la o persoana la alta.
La adultii sanatosi predomina bacterii apartinand unor grupuri precum Bacillota (Firmicutes), Bacteroidota, Actinomycetota si Proteobacteria. Printre genurile si speciile frecvent studiate care se regasesc in flora intestinala se numara::
- Bifidobacterium: foloseste numerosi carbohidrati nedigerabili si este asociat cu producerea unor metaboliti favorabili mediului intestinal;
- Lactobacillus: include bacterii producatoare de acid lactic, mai abundente in anumite regiuni ale tractului digestiv decat in colon;
- Faecalibacterium, in special Faecalibacterium prausnitzii: important producator de butirat;
- Akkermansia, inclusiv Akkermansia muciniphila: asociata cu stratul intestinal de mucus si studiata in relatie cu sanatatea metabolica;
- Bacteroides: participa la degradarea carbohidratilor complecsi;
- Roseburia si Anaerostipes: genuri cunoscute pentru participarea la producerea acizilor grasi cu lant scurt.
Compozitia pe care o are flora intestinala este influentata de alimentatie, varsta, medicamente – in special antibiotice –, infectii, mediul de viata si numerosi alti factori.
Principalele functii ale microbiotei intestinale
Microorganismele intestinale desfasoara procese metabolice pe care celulele umane nu le pot realiza singure. Un exemplu important este fermentarea anumitor fibre alimentare care nu sunt digerate in intestinul subtire.
Flora intestinala contribuie la:
- fermentarea fibrelor si formarea metabolitilor activi;
- producerea acizilor grasi cu lant scurt (SCFA), precum acetatul, propionatul si butiratul;
- mentinerea barierei intestinale, inclusiv prin sustinerea celulelor epiteliului;
- protectia impotriva microorganismelor patogene, prin competitia pentru nutrienti si spatiu;
- modularea sistemului imunitar, intestinul reprezentand o zona importanta de interactiune intre microorganisme si celulele imunitare;
- metabolismul anumitor acizi biliari si compusi alimentari;
- sinteza unor vitamine, inclusiv vitamina K si anumite vitamine din grupul B, de catre unele microorganisme.
Un aspect important este ca sanatatea microbiotei nu se apreciaza prin existenta unei singure bacterii „bune”. Conteaza diversitatea, functiile microorganismelor, metabolitii produsi si relatia lor cu organismul gazda.
Ce este inulina si cum sustine sanatatea florei intestinale?
Inulina este o fibra alimentara solubila si fermentabila din familia fructanilor, alcatuita in principal din lanturi de molecule de fructoza. Inulina gaseste natural in numeroase plante, unde functioneaza ca rezerva de carbohidrati.
Printre sursele naturale se numara radacina de cicoare, topinamburul, usturoiul, ceapa, prazul, sparanghelul, graul si bananele.
Enzimele digestive umane nu pot desface eficient legaturile specifice din structura inulinei. In consecinta, aceasta traverseaza in mare parte intestinul subtire si ajunge in colon, unde bacteriile capabile sa o metabolizeze o folosesc ca substrat.
Aceasta proprietate explica efectul sau prebiotic. Prin fermentarea inulinei se modifica activitatea microbiotei si sunt produsi metaboliti care influenteaza mediul intestinal.
Stimuleaza dezvoltarea bacteriilor benefice
Unul dintre cele mai bine documentate efecte pe care inulina le indeplineste este efectul bifidogenic, adica favorizarea dezvoltarii bacteriilor din genul Bifidobacterium.
Studiile de interventie au observat modificari si la nivelul altor microorganisme, in functie de doza, tipul inulinei si flora intestinala initiala. Printre bacteriile asociate cu fermentarea directa sau indirecta a inulinei se numara Bifidobacterium, Lactobacillus, Anaerostipes si anumite bacterii producatoare de butirat.
Apare inclusiv fenomenul de cross-feeding, adica de „hranire incrucisata”: unele bacterii descompun inulina si produc metaboliti care sunt utilizati ulterior de alte microorganisme. Astfel, efectele fibrei se pot extinde dincolo de bacteriile care o fermenteaza initial.
Creste productia acizilor grasi cu lant scurt
Fermentarea inulinei contribuie la formarea acetatului, propionatului si butiratului. Acesti acizi grasi cu lant scurt reprezinta o legatura importanta intre alimentatie, flora intestinala si organism. In special butiratul rezultat din inulina fermentata:
- reprezinta o sursa energetica importanta pentru colonocite, celulele care captusesc colonul;
- participa la mentinerea functiei barierei intestinale;
- influenteaza expresia anumitor gene;
- participa la reglarea raspunsului inflamator local.
Acetatul si propionatul intra, la randul lor, in diferite cai metabolice dupa absorbtie. SCFA contribuie si la mentinerea unui mediu intestinal care influenteaza dezvoltarea diferitelor populatii microbiene benefice.
Sustine bariera intestinala
Epiteliul intestinal formeaza o suprafata de separare intre continutul lumenului intestinal si mediul intern al organismului. Integritatea acestei bariere depinde de stratul de mucus, celulele epiteliale si jonctiunile dintre acestea.
Metabolitii rezultati din fermentarea fibrelor precum inulina contribuie la:
- furnizarea de energie pentru celulele colonului;
- sustinerea reinnoirii epiteliului;
- mentinerea functiei jonctiunilor intercelulare;
- interactiunea dintre flora intestinala, mucus si sistemul imunitar intestinal.
Prin aceste mecanisme, aportul adecvat de fibre fermentabile contribuie la mentinerea unui ecosistem intestinal favorabil.
Imbunatateste tranzitul intestinal
Inulina are si efecte asupra tranzitului. Fiind o fibra solubila fermentabila, contribuie la cresterea biomasei bacteriene si poate influenta cantitatea si consistenta materiilor fecale.
Studiile clinice au evaluat frecvent cantitati situate aproximativ intre 5 si 20 grame pe zi, in functie de produs si obiectiv. La persoanele cu constipatie functionala, anumite doze de inulina sau fructani de tip inulina au fost asociate cu:
- cresterea frecventei scaunelor;
- imbunatatirea consistentei acestora;
- sustinerea unui tranzit intestinal regulat.
Cantitatea se creste progresiv, deoarece fermentarea rapida a unei doze mari poate determina balonare si gaze, mai ales la persoanele care consumau anterior putine fibre.
Influenteaza metabolismul prin intermediul microbiotei
Produsii fermentarii inulinei nu raman exclusiv in colon. O parte dintre SCFA este absorbita si participa la mecanisme metabolice complexe. Cercetarile indica efecte asupra:
- reglarii metabolismului glucozei;
- sensibilitatii la insulina in anumite populatii;
- metabolismului lipidelor;
- secretiei unor hormoni intestinali implicati in satietate si controlul metabolic.
Intensitatea acestor efecte difera intre persoane, iar raspunsul depinde inclusiv de compozitia microbiotei existente inaintea suplimentarii.
Sustine interactiunea dintre flora intestinala si imunitate
O mare parte a activitatii imunologice se desfasoara in asociere cu tractul gastrointestinal. Bacteriile si metabolitii lor comunica permanent cu celulele imunitare prezente la nivel intestinal.
Prin modificarea microbiotei si producerea SCFA, inulina poate influenta:
- maturarea si activitatea anumitor celule imunitare;
- sinteza mediatorilor inflamatori;
- functia barierei epiteliale;
- toleranta imunologica fata de microorganismele comensale.
Aceste mecanisme explica interesul pentru fibrele prebiotice in cercetarea relatiei dintre flora intestinala, inflamatie si sanatatea generala.
In cazul persoanelor cu sindrom de intestin iritabil, inulina poate accentua balonarea si disconfortul deoarece fructanii fac parte din categoria FODMAP. In bolile inflamatorii intestinale active, precum boala Crohn sau colita ulcerativa, suplimentarea in doze mari trebuie discutata cu medicul, deoarece cercetarile recente indica raspunsuri diferite in functie de flora intestinala, activitatea bolii si caracteristicile fibrelor folosite.
Ce gust are inulina?
Inulina are un gust discret dulceag, cu o intensitate mult mai mica decat zaharul (aproximativ 10%). Nu prezinta gustul intens al indulcitorilor si poate avea o textura usor cremoasa atunci cand este adaugata in alimente. Sub forma de pulbere poate fi incorporata in iaurt, chefir, smoothie-uri, terciuri sau alte preparate. Inulina extrasa din cicoare este utilizata si in industria alimentara pentru aportul de fibre si proprietatile sale de texturare.
sursa foto: shutterstock
Ti-a placut acest articol? Distribuie-l pe:
