Vitamina D este esentiala in perioada copilariei, cand scheletul, musculatura si intregul organism trec printr-un proces intens de crestere si dezvoltare. Aportul insuficient, expunerea solara redusa sau anumite afectiuni pot determina deficit de vitamina D.
In formele severe si prelungite, lipsa de vitamina D la copii duce la rahitism nutritional, caracterizat prin mineralizarea insuficienta a scheletului aflat in crestere.
Ce este vitamina D si ce roluri indeplineste in organism?
Vitamina D este o vitamina liposolubila care functioneaza in organism si ca precursor hormonal. Principalele forme sunt vitamina D2 – ergocalciferolul – si vitamina D3 – colecalciferolul.
Vitamina D3 poate fi sintetizata la nivelul pielii sub actiunea radiatiilor ultraviolete B – UVB. Ulterior, vitamina D este metabolizata in ficat si rinichi pana la formele utilizate de organism.
Printre functiile sale principale se numara:
- cresterea absorbtiei intestinale a calciului si fosforului;
- mentinerea homeostaziei calciului;
- mineralizarea normala a oaselor si dintilor;
- dezvoltarea si functionarea musculaturii;
- participarea la functionarea sistemului imunitar;
- reglarea proliferarii si diferentierii celulare.
Vitamina D la copii este vitala, deoarece aceste functii sunt cu atat mai importante cu cat necesarul vitaminic al organismului se modifica odata cu ritmul de crestere.
De ce este foarte importanta vitamina D la copii?
Perioada copilariei reprezinta o etapa critica pentru „consolidarea” scheletului. Vitamina D are insa receptori in numeroase tesuturi, motiv pentru care rolurile sale biologice sunt studiate si dincolo de metabolismul osos, iar lipsa de vitamina D la copii nu are implicatii doar asupra oaselor.
Sustine dezvoltarea oaselor si previne rahitismul
Vitamina D regleaza absorbtia intestinala a calciului si fosforului, doua minerale indispensabile mineralizarii osoase.
Lipsa de vitamina D la copii, mai ales cea severa si sustinuta, poate determina rahitism nutritional. Oasele aflate in crestere devin insuficient mineralizate, ceea ce favorizeaza deformarile scheletice, modificarea cartilajelor de crestere si intarzierea cresterii.
Copilaria si adolescenta sunt importante si pentru acumularea masei osoase care contribuie la sanatatea scheletului la varsta adulta.
Previne consecintele hipocalcemiei severe
In formele severe, lipsa de vitamina D la copii poate reduce absorbtia calciului suficient de mult incat sa apara hipocalcemia. Aceasta poate determina tetanie, spasme musculare si convulsii hipocalcemice. Sugarii si copiii aflati in perioade de crestere accelerata sunt vulnerabili la asemenea manifestari. Rareori, hipocalcemia severa se poate asocia si cu afectare cardiaca.
Participa la functionarea sistemului imunitar
Receptorul vitaminei D – VDR – este prezent pe numeroase celule ale sistemului imun. Vitamina D participa la functionarea imunitatii innascute si adaptive si influenteaza producerea unor peptide antimicrobiene si mediatori inflamatori.
Statusul vitaminei D a fost cercetat in legatura cu infectiile respiratorii si bolile autoimune. De exemplu, s-a observat ca lipsa de vitamina D la copii si adulti asociaza un risc mai mare de a dezvolta diabet zaharat de tip 1 sau scleroza multipla.
Participa la dezvoltarea sistemului nervos
Vitamina D are activitate neurosteroida si receptori in sistemul nervos. Cercetarile au analizat rolul sau in dezvoltarea cerebrala, diferentierea neuronala si procesele neurobiologice din perioada fetala si copilarie.
Concentratiile materne sau pediatrice reduse au fost asociate in unele studii observationale cu diferente de dezvoltare neurocognitiva si socio-emotionala. Aceste asocieri sunt inca studiate si nu trebuie interpretate ca relatii directe de cauzalitate.
Este implicata in sanatatea metabolica
Statusul vitaminei D a fost cercetat si in relatie cu inflamatia, sensibilitatea la insulina, obezitatea pediatrica si markerii cardiometabolici. Legatura este complexa, iar obezitatea insasi influenteaza concentratia circulanta de vitamina D.
Care este concentratia normala de vitamina D la copii?
Pentru evaluarea statusului de vitamina D la copii sau la adulti se masoara in sange 25-hidroxivitamina D [25(OH)D], principala forma circulanta si cel mai util marker al rezervelor organismului. In practica clinica pot fi intalnite urmatoarele praguri:
- ≥30 ng/mL: considerat suficient de unele ghiduri si laboratoare;
- 20–29 ng/m: descris drept insuficienta in anumite clasificari;
- <20 ng/mL: deficit in numeroase clasificari clinice;
- <10 ng/mL: deficit sever.
Pragurile nu sunt complet uniforme intre organizatiile profesionale, astfel incat rezultatul se va interpreta in functie de varsta copilului, simptome, factorii de risc si recomandarile pediatrului.
Care sunt cauzele si factorii de risc pentru lipsa de vitamina D la copii?
Lipsa de vitamina D la copii, dar nu numai, apare cand sinteza cutanata si aportul nu acopera necesarul sau cand absorbtia si metabolismul vitaminei sunt afectate. Principalii factori sunt:
- expunerea redusa la soare: timpul petrecut predominant in interior si acoperirea extinsa a pielii reduc sinteza cutanata;
- aportul alimentar insuficient: vitamina D se gaseste natural intr-un numar relativ mic de alimente;
- alaptarea fara suplimentarea recomandata: laptele matern nu furnizeaza in mod obisnuit cantitatea necesara sugarului;
- pigmentarea cutanata mai inchisa: melanina reduce eficienta sintezei cutanate de vitamina D;
- obezitatea: este asociata cu valori circulante mai mici ale 25(OH)D;
- malabsorbtia intestinala: poate aparea in boala celiaca, bolile inflamatorii intestinale si fibroza chistica.
De asemenea, lipsa de vitamina D la copii poate fi cauzata si de anumite boli hepatice sau diferite tratamente medicamentoase care interfereaza cu metabolismul vitaminei D.
Ce impact are lipsa de vitamina D la copii?
Impactul pe care il are lipsa de vitamina D la copii depinde de varsta, severitatea deficitului si durata acestuia. Multi copii cu deficit usor sau moderat nu prezinta simptome evidente, iar problema este identificata prin analize efectuate in contextul unor factori de risc sau al altor investigatii.
Manifestari neurologice si motorii
Deficitul sever asociat cu hipocalcemie poate provoca:
- spasme musculare si tetanie;
- convulsii hipocalcemice;
- slabiciune musculara;
- dificultati motorii;
- intarzierea achizitiilor motorii la copiii mici;
- mers dificil in formele cu afectare musculoscheletala.
Convulsiile determinate de hipocalcemie necesita evaluare medicala rapida si trebuie diferentiate de epilepsie si alte cauze neurologice.
Rahitism si afectare musculoscheletala
Deficitul cronic perturba absorbtia calciului si fosforului si poate determina hiperparatiroidism secundar si mineralizare osoasa deficitara. Rahistimul cauzat de lipsa de vitamina D la copii, mai ales in forme severe si sustinute, poate duce la:
- genu varum (picioare arcuite);
- genu valgum (genunchi orientati spre interior);
- largirea incheieturilor mainilor si gleznelor;
- dureri osoase;
- slabiciune musculara;
- intarzierea cresterii;
- statura mica in cazurile severe si prelungite.
La copiii mai mari si adolescenti, deficitul sever poate contribui la osteomalacie, cu dureri osoase si slabiciune musculara proximala.
Manifestari extrascheletice
Vitamina D este implicata in numeroase procese biologice, iar lipsa de vitamina D la copii (sau chiar concentratiile usor scazute, dar pe termen lung) au asociate in studiile pediatrice cu infectii respiratorii recurente, astm, obezitate si modificari ale unor markeri metabolici.
Totusi, consecintele clinice cel mai bine demonstrate asociate cu lipsa de vitamina D la copii raman cele asupra metabolismului calciului si sanatatii osoase.
Cum se administreaza corect vitamina D la copii?
Administrarea trebuie diferentiata intre preventia deficitului la copilul sanatos si tratamentul unui deficit confirmat prin analize. Pentru suplimentare este utilizata frecvent vitamina D3 – colecalciferol.
Printre principiile importante de administrare regasim:
Sugarii in primul an de viata
Necesarul uzual recomandat international este de aproximativ 400 UI (10 µg) pe zi. La sugarul hranit cu formula trebuie luata in calcul cantitatea de vitamina D deja furnizata de formula fortificata.
Copiii de peste 1 an si adolescentii
Necesarul zilnic total utilizat frecvent ca reper este de aproximativ 600 UI (15 µg), provenit din alimentatie si/sau suplimentare, in functie de situatie.
Deficitul confirmat
Necesita doze terapeutice mai mari, stabilite de pediatru in functie de varsta, valoarea 25(OH)D, greutate si bolile asociate. Schemele terapeutice se administreaza o perioada limitata, urmata de doza de intretinere.
Forma de administrare
Pentru sugari si copiii mici sunt practice solutiile orale in picaturi. Copiii mai mari pot lua si forme masticabile, daca produsul este potrivit varstei.
Verificarea concentratiei
Trebuie citit cu atentie cate UI contine o picatura sau un mililitru. Concentratiile difera semnificativ intre produse, iar confuzia poate provoca supradozare.
Administrarea cu alimente
Vitamina D este liposolubila, adica solubila in grasimi, iar administrarea in timpul sau dupa o masa care contine grasimi favorizeaza absorbtia. La sugar, laptele matern sau formula asigura un mediu adecvat pentru absorbtie.
Dimineata sau seara?
Mai importanta este administrarea regulata, in doza corecta, decat momentul in care se administreaza vitamina D la copii.
Copiii cu risc crescut de deficit
Obezitatea, malabsorbtia, anumite boli cronice si unele tratamente necesita evaluarea 25(OH)D si scheme individualizate atat de preventie a deficitului, cat si de tratament.
sursa foto: shutterstock
Ti-a placut acest articol? Distribuie-l pe:
